Deficitul de magneziu

Deficitul de magneziu este frecvent întâlnit şi multifactorial. Manifestările clinice ale acestui deficit pot include: iritabilitate, anxietate, apatie, atacuri de panică, halucinaţii, insomnie, dificultăţi de concentrare, convulsii, cefalee, migrenă, atacuri de astm, inapetenţă, greţuri, vărsături, constipaţie, spasm vezical, nistagmus, fatigabilitate, tremor, crampe şi spasme musculare.

Hipomagneziemia este prezentă la 12% dintre pacienţii spitalizaţi, în timp ce procentul pacienţilor din secţiile de terapie intensivă ajunge până la 60-65%, fiind asociată cu o incidenţă crescută a mortalităţii. Este însoţită în 40% dintre cazuri de alte dereglări electrolitice, cel mai des întâlnite fiind hipopotasemia şi hipofosfatemia, urmate de hiponatremia şi hipocalcemia.

Cele mai expuse persoane la carența de magneziu sunt persoanele în vârstă, copiii si femeile gravide, dar și persoanele care fac sport, care se hrănesc incorect, consumatorii de alcool (chiar și în doze mici), persoanele care suferă de tulburări digestive cronice sau pacienții care iau diverse medicamente (cum sint diureticele – administrate pentru reducerea tensiunii arteriale).

Deficitul de magneziu și aparatul cardiovascular

Magneziul este esenţial pentru sănătatea aparatului cardiovascular. Un nivel scăzut al magneziului în organism este asociat cu importante afecţiuni cardiovasculare, printre care: hipertensiune arterială, tulburări ale ritmului cardiac (aritmii cardiace), boală coronariană (angină pectorală, infarct miocardic), hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie şi insuficienţă cardiacă congestivă. Întâmplător sau nu, incidenţei tot mai mari a bolilor cardiovasculare din ultimii ani îi corespunde un aport tot mai scăzut de magneziu.

Principalele cauze ale hipomagneziemiei

 

Pierderi renale.

Glomerulonefrită cronică, pielonefrită cronică, acidoză tubulară renală, defecte tubulare (sindrom Bartter, sindrom Gitelman), medicamente diuretice, antibiotice (aminoglicozide), digitalice, cisplatin, ciclosporina, dezechilibre electrolitice (hipercalcemie, acidoză metabolică, cetoacidoză, alcoolism), modificări hormonale (hiperaldosteronism, hiperparatiroidism primar, hipertiroidism, diabet zaharat necontrolat).

Pierderi gastro-intestinale.

Diaree, vărsături, aspiraţie nasogastrică, bypass intestinal pentru obezitate, pancreatită, abuz de laxative.

Aport insuficient de magneziu.

Inaniţie, anorexie, malnutriţie protein-calorică.

Diverse.

Lactaţie excesivă, arsuri extinse, transfuzii sanguine.

10 motive pentru apariţia hipomagneziemiei:

  • Acidul fitic (conţinut de unele cereale) formează împreună cu magneziul, dar şi cu calciul şi fierul, săruri insolubile (fitaţi), împiedicând astfel absorbţia acestor minerale.
  • Magneziul este un mineral solubil, fierberea poate duce la eliminarea acestuia din alimente.
  • Procesarea alimentelor poate îndepărta magneziul. De exemplu, prin transformarea făinii integrale în faină albă, se pierde 85% din cantitatea de magneziu.
  • O cantitate importantă de magneziu se pierde prin transpiraţie.
  • Absorbţia magneziului este compromisă la persoanele cu diabet zaharat, la cele care au suferit intervenţii chirurgicale, la persoanele cu afecţiuni hepatice sau care suferă de malabsorbţie intestinală.
  • Acidul fosforic care se găseşte în toate băuturile răcoritoare leagă magneziul, formând un compus insolubil.
  • Medicaţia antiasmatică, diureticele, insulina şi nicotina produc un deficit de magneziu.
  • Aciditatea crescută poate cauza pierderi renale de magneziu.
  • Stresul diminuează rezervele de magneziu şi reduce absorbţia acestuia.
  • Preparatele cu calciu administrate în contextul unui deficit de magneziu sunt periculoase deoarece modifică raportul calciu-magneziu, cu consecinţe nefaste asupra sănătăţii organismului. În condiţiile unui deficit de magneziu este mai bine să nu se administreze nici un preparat cu calciu!

Agricultura moderna

Deficitul de magneziu din alimentaţie, rezultat al agriculturii moderne

Agricultura modernă are un impact major asupra aportului de magneziu. Cantitatea de magneziu din alimente este tot mai scăzută, fie din cauza pesticidelor şi insecticidelor folosite intempestiv pe culturile de cereale şi legume, fie din cauza procesării alimentelor şi rafinării lor exagerate. Procesarea cerealelor duce la pierderea cu până la 85% din magneziu, iar prin procesarea uleiului, seminţele (de floarea soarelui, soia sau porumb) pierd 100% din cantitatea de magneziu iniţială. La fel se întâmplă şi în cazul rafinării zahărului, din sfeclă sau trestie de zahăr.

Scăderea concentraţiei de magneziu din cereale şi legume de-a lungul timpului

Declinul progresiv al aportului de magneziu din alimentaţie în ultimii 100 de ani

În S.U.A, ingestia de magneziu din alimentaţie are un trend descendent în ultimii 100 de ani, înregistrând o scădere constantă la fiecare 5-10 ani. Similar cu situaţia din SUA, în Europa, aportul de magneziu din alimentaţie se situează între 189–262 mg/zi pentru bărbaţi şi între 143–283 mg/zi pentru femei, ceea ce reprezintă un deficit între 67–161 mg/zi faţă de doza zilnică recomandată.

Concomitent cu scăderea aportului de magneziu din alimentaţie, s-a înregistrat o creştere alarmantă a incidenţei afecţiunilor cardiovasculare şi a mortalităţii din cauze cardiovasculare, sugerând influenţa pe care aportul de magneziu o are asupra acestei patologii.

Afectiuni posibile

Sistem nervos
Depresie, ADHD, epilepsie, Boala Parkinson, migrenă
Sistem respirator
Astm bronşic
Sistem muscular
Crampe şi spasme musculare, fibromialgie
Sistem digestiv
Diabet zaharat tip II
Sistem circulator
Hipertensiune arterială, boală coronariană (angină pectorală, infarct miocardic), hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie, aritmii cardiace şi insuficienţă cardiacă congestivă
Sistem osos
Osteoporoză
Sistem urinar
Litiază renală
Tot corpul
Sindromul de oboseală cronică, stres